10.Gelozia
Bella
Dumnezeule! De ce ma uraste destinul? ,m-am gandit cand am vazut persoana ca care observa apropierea mea de Victor.
Edward .
Ma privea cu privirea intunecata din cauza unui sentiment pe care nu am putut sa il descifrez.
Nu prea mi-a pasat si m-am indreptat(foarte ganditoare) sa ma asez langa Victor,pe scaunele libere din spatele clasei,nu aveam de gand sa ma asezs cu Edward.
La ora de istorie era vorba de razboiul civil,un subiect foarte banal pentru mine,pentru ca o era aceiasi de ...50 de ani? Puf...mereu era la fel....,bine ca din cand in cand era vreun concurs la universitate si schimbam putin rutina....
Bella, aI iubit?;D
Genial,acum prostul de Mike,scuze,vreau sa zic,prostul de Victor imi scria biletele.
Nu.
Mare greseala,m-am gandit cand i-am dat biletelul,el o sa se gandeasca ca are o sansa cu mine......Rahat!
Tu erai cu Culleni nu?
Oh! Genial,nici macar un om mizerabil nu inceta sa imi aminteasca ca eram cu Cullenii.
Da.
Incepeam sa ma oboseasca.
Tu nu ieseai cu Edwin Cullen?
Oh! Dumnezeule,Oare cata lume o sa-l mai confunde pe Edward cu Edwin?
Si Cum dracu afla lumea de lucrurile astea? Nenorocite sa fie genele Mike-Jessica.
In primul rand: Nu il cheama Edwin si in al doilea rand: Edward si eu nu suntem iubiti.
A zambit malefic atunci cand a citit biletul,cred ca Mike i-a transmis nepotului lui mai multe gene decat trebuia...
-Domnisorul Newton,Ati vrea sa imi dati hartia pe care o tineti in mana? - Rahat! Sr.Story ne prinsese...
Cand m-am intors sa il privesc in ochii am vazut un lucru...privirea lui Edward era indurerata.....ochii lui il dadeau de gol,era indurerat,furios si gelos?Celalat sentiment care inunda ochii lui era? Gelozie? Edward Cullen gelos?? Ja! Bella,nu iti mai imagina lucruri...-am gandit pentru mine- probabil ca nu este nici indurerat nici furios nici nimic....Bella, sa alucinezi iti face rau doar tie.
M-am suparat pe mine insami,Oare eu permisesem ca imaginatia mea sa plece atat de departe incat sa ajung sa cred ca Edward era gelos din cauza mea?
Daca as fi putut...........as fi rosit.
-Domnule Newton v-am zis sa imi dati nenorocita hartie!- Nu imi dadusem seama,timpul continua sa treaca in jurul meu!(observati sarcasmul) .Ramasesem in lumea mea...
-Dar,Sr.Story ,asta nu e nimic- se plangeam Victor.
-Pai,daca nu este nimic dami-o! Si te avertizez domnule Newton ca daca nu imi dati nenorocita hartie acum,o sa regreti- a amenintat Sr.Story.
-Victor,dai nenorocita de hartie- i-am soptit,nu vroiam sa intru in probleme,dar mai ales ,nu vroiam sa fiu in centrul atentiei si "datorita" scenei lui Victor si a domnului Sr.Story noi eram in albul fiecarei priviri...
-Luati...- in sfarsit a cedat,prostul de Mike,pardon,vroiam sa zic Victor.
-Ia sa vedem ce avem pe aici...- a inceput Sr.Story vazand biletelul nostru-...asta nu aducea nimic bun....
-Bine,cum este prima data cand va prind si este prima zi a Isabellei,nu o sa il citesc in fata clasei,asa cum este obiceiul meu.- A zis Sr.Story privind retinut cu ochi stralucitori.
Genial...acum profesorul imi trecea cu vederea greseala pentru fata mea frumoasa...si niciodata nu a fost mai bine zisa.
-Multumesc domnule profesor- A raspuns Victor putin suparat,presupun ca si-a dat seama de modul in care ma privea..
In final a sunat binecuvantatul clopotel care sfarsea ora de Istorie ca sa faca loc...- mi-am luat orarul ca sa vad ce materie aveam acum.-Biologie- am gandit pentru mine.
-Bella, ce ora ai cum? -a intrebat entuziasmat Victor.
Te ros,domnule Destin,fami favorul si avita sa avem aceiasi ora.- Gandeam cu putere in interiorul meu.
-Biologie- m-am balbait,nu as putea sa suport faptul ca ar trebui sa mai stau inca la o ora cu mini-Mike,adevarul e ca nu era chiar atat de rau ca Mike,dar simplu fapt ca era succesorul lui ma scotea din minti.
-Oh, ce pacat,eu acum am Fizica si Chimie,bine,ne vedem la pranz,da??- a intrebat increzator.
Am luat in considerare ideea de a ma duce la pranz cu el si cu grupul lui ....sau cealalta optiune era sa ma.....duc cu Culleni...Ce era mai rau?
Fara indoiala mai rau era sa ma duc cu Cullenii.
-Sigur.Victor,ne vedem la pranz.-am raspuns cu un zambet prefacut care a accelerat frecventa lui cardiaca mai mult decat era normal.
Acestea fiind spuse m-am dus la laboratorul de biologie,nu era foarte departe,si stiam liceul ca palma mainii mele.
Cand am ajuns am vazut ca aproape toata lumea era cu perechea(locurile erau de cate doi) aproape nu era nici un singur loc liber.
-Domnisoara Swan,puteti sa va asezati acolo,in spate,langa domnul Yorkie.- a zis Sra.Plateada.Deranjata vazand cu vederea de faptul ca am ajuns tarziu cu un minut.
O clipa, a zis Yorkie? Oh nu...Oare o sa se transforme asta in ceea ce a fost acum 50 de ani?
M-am indreptat catre spatele clasei,m-am asezat langa succesorul lui Eric Yorkie si l-am intrebat incet :
-Cum te numesti?
-Louis Yorkie.- a raspuns iluzionat.
Ohm...in ochii lui era bunatate si generozitate...
-Louis Yorkie si mai cum? - am intrebat fara sa pot sa imi retin curiozitatea.
-Louis Yorkie Webbet- a raspuns.
Oh,el era copilul Lui Eric si a lui Angela,un moment....daca Victor era nepotul lui Mike si a lui Jessica....Cati ani au acum parinti lui Louis?
-Imi place mai mult al doilea nume al Bunicii mele si cel al mamei mele...-a raspuns Louis la intrebarea mea neformulata verbal.
-Ohm...-m-am limitat sa raspund.
La ora s-a vorbit ceea ce se vorbeste de obicei..
Ca daca atomiii ca daca asta ca daca alta...etc.
La sfarsitul orei la usa ma astepta Alice?!
Imi place f mult fan'fic. Bafta in continuare la tradus. :*:*
RăspundețiȘtergerems mult:x nici nu stii cat ma bucur ca va place:D
RăspundețiȘtergere