cand totul se intoarce impotriva ta

11.Alice
Bella.
La sfarsitul orei la usa ma astepta Alice?!
Ce vroia mini-persoana in forma de zana? Bella,adu-ti aminte,ca practic o urasti,Isabella Marie Swan,aduti aminte,o urasti pe Mary Alice Brandon.-Imi aduceam aminte in interiorul meu.
M-am apropiat de ea privind din nou orarul meu...oh! Un moment...acum aveam biologie? Dar asta am avut prima ora,imposibil.
-Ce vrei?-am intrebat-o incet si cat de rece am putut pe Alice.
Am mentionat ca ea era incredibil de fericita?Pai bine,era,chiar foarte,zambetul nu i s-a sters de pe fata nici macar cand i-am vorbit urat.
-Oh! Haide Bella, Nu fi rea! Vin-o cu mine repede!- se plangea cu o voce acuta.
-Alice,asteapta,este o problema cu orarul meu,trebuie sa ma duc la secretariat- am soptit.
-Ohm,..ok,dar repede.Nu incerca nimic ciudat pentru ca o sa vad.- m-a amenintat.
-Ok.
M-am indreptat catre secretariat cu pasi umani.Cand am intrat am vazut ca pe secretara o chema Cope...mmm....Nu era prea mare coincidenta?
In fine,imi este indiferent.
-Asta ...Domnisoara Cope,cred ca orarul meu este gresit,scrie ca am prima si a treia ora biologie,nu poate fi nu?-am intrebat politicos.
-Oh!Asta..sigur,lasa-ma sa vad.-a zis suparata,se pare ca nu m-a auzit.
-Luati.- si i-am dat hartia evitand contactul.
A privit orarul,a cautat printre hartiile ei si si-a privit calculatorul de cateva ori,pana cand in final...
-Imi pare rau a fost vina mea,uite aici noul tau orar- a zis si mi-a intins alta hartie.
-Multumesc,am zis fara mult entuziasm,asteptam sa fie mai multe hartii ,in felul asta sa scap de a merge cu Alice nu-stiu-unde.
In spre poarta liceului(acolo unde ma astepta Alice) am vazut ce subiect avea......
Fizica si Chimie,Nu! DE ce? Alta ora cu mini-Mike.
-Asta era sfarsitul,am suspinat dramatic.
-Bella! - vocea grava a lui Alice m-a scos din gandiri.
-Imi pare rau Alice,dar trebuie sa ma duc la ora.-I-am zis fara chef.
-Nu ,tehnic vorbind esti bolnava,tocmai am vorbit cu directoarea si spune ca avem ziua libera.- a ras malefic.
Doar ea facea lucruri de genu asta.Sau nu era doar ea....dar nu era momentul sa fiu melancolica amintindu-mi de ceea ce s-a intamplat cu Edward ,Emmet si cu toti Cullenii.
Bine,nici nu vroiam sa ma duc cu Vctor,asa ca....
-OK,dar repejor da?-am murmurat derutata....asa cum faceam cand eram prietene si ma obliga sa mergem la magazine.
M-am urat pentru asta.
-Daaaa! - a tipat Alice sarind ca si cum ar fi fost o fetita mica.Nu imi dadusem seama dar,...eram deja in Porche-ul ei.
-Alice...Que?-si-a scuturat capul inainte ca eu sa termin sa formulez intrebarea,am decis sa o las sa treaca.
-Okey,acum da ,unde ma duci?-i-am zis cu aer de aparare.
-Oh,nu ti-am zis? -a raspuns facand pe inocenta.
-Alice...- deja ma obosea.
-Okey,okey..este o surpriza,dar daca chiar vrei sa stii ,iti spun ca mergem acasa.-Que??
Nu se putea,acum imi placea liceul pentru ca in felul asta il vedeam mai putin pe Edward si....Ce facea Alice?Ma ducea din nou la el!- oH,sigur....-gandeam ironic.
Un moment! Faptul ca Alice ma ducea acasa nu insemna ca si Edward o sa fie acolo nu?
-Asta...Alice...Si de ce mergem la tine acasa?- am accentuat"la tine" ca sa isi dea seama ca eu doar stateam cu ei pentru ca nu aveam alt loc in care sa ma duc si pentru care nu era casa "noastra".
-Surpriza ! Bella,nu o sa scoti nimic de la mine,sunt un mormant.- A exclamat.
-DA...-am murmurat.
M-am rugat la toti sfintii ca Edward sa nu fie acasa,sau trebuia sa ma rog ca sa fie? Adevarul este ca nici numai stiam ca sa gandesc,ma durea sa ma gandesc ca cu tot ce imi facuse eu continuam sa il iubesc,chiar daca este clar ca nu o sa recunosc asta in fata nimanui care sa nu fie propria mea constiinta.
-Ei bine Bella,Cum a fost prima ta zi de liceu?- a intrebat Alice cu ton batjocoritor.
-Alice,parca ai fi mama,si nu este prima mea zi de liceu,si cu atat mai putin a ta.-am raspuns sec ,dandu-i de inteles ca nu vroiam sa vorbesc si ca nu aveam chef de glume.
-Adevarat- a zis cu nestersul ei zambet malefic.
-Alice,pe bune,Ce o sa facem la tine acasa?- incepuse sa ma ingrijoreze cu adevarat.
-Sunt un mormant,sunt un mormant..-fredona.
Am renuntat.O sa aflu cand o sa ajungem.
Restul conversatiei cu Alice pe care ea m-a obligat sa o am cu ea,a decurs asupra unor teme banale,de exemplu:liceul,profesorii noi..etc.
Eu ma limita in a ii raspunde monosilabic,dar se pare,ca era mai mult decat suficient pentru ea pentru a continua conversatia "ei".
In momentul ala Alice mi-a adus aminte de Jessica,ceva ciudat,pentru ca nu semanau nici in albul ochilor.
Alice conducea repede,in 5 minute am ajuns la ea acasa.
De afara nu se auzea nimic,asta era un semn bun,poate nu era nimeni in casa Cullen...sau poate erau foarte silentiosi..
Colega mea nu inceta sa aiba pe chip un zambet tampit,pe care l-a avut pe tot drumul,ma enerva .
Cand am intrat in casa ei am ramas surprinsa???
Carlisle,Esme,Jasper,Emmett si Rosalie care ma asteptau cu o privire de durere,suferinta,de parere de rau si alte emotii care,sigur,eu nu le-am experimentat toata viata mea. Am presupus ca trebuia sa fi trait mai mult de 70 de ani ca sa pot sa simt toate emotiile alea deodata si sa nu ma prabusesc.
Am vrut sa imi fie mila de ei,am vrut sa imi fac griji impreuna cu ei,sa sufar cu ei,am vrut sa stau cu ei,am vrut sa fiu o Cullen.
Dar din nefericire nu poti sa ai tot ce iti doresti.
Eu ii uram sau cel putin de asta incercam eu sa ma autoconving.Dar ei nu faceau foarte usor acest lucru,cu putinul contact pe care il aveam cu ei acum,mereu se purtau cu mine gentil,chiar semanau cu Cullenii pe care eu i-am cunoscut.
Imi era dor de ei.
Pe chipul meu s-a format o expresie de durere pe care am ascuns-o repede cu o fata neinfricare,rece si indiferenta.
Si,la fel ca cu alte ocazii,am intrebat rece.
-CE vreti?
Lui Alice i-a scapt o expresie de durere care nu a trecut neobservata si care m-a descompus in interior.Eu o iubeam mult pe zana ,de ce sa ne mintim? Da,o iubeam pe ea si pe toti Cullenii,a fost familia mea timp de o jumatate de secol.Cum sa nu ii iubesc!
Pentru asta,am imblanzit putin vocea mea,dar doar putin,stiam pe propria mea piele ca ei erau niste actori incredibili si ca in acest moment puteau sa joace teatru...
Am agonizat gandindu-ma la asta.
-Te iubim pe tine Bella.-A soptit Esme pe un ton maternal pe care il folosea doar "inainte".
-Nu te inteleg am raspuns acid.
-Bella,fata mea...-nu sunt fata ta,am taiat-o...-ammm,sigur,asta...Bella,vrem sa ne ierti,stim ca cerem foarte mult,dar toti ne-am simtit foarte prost vazandu-te atat de indiferenta cu noi- a terminat Carlisle.
Asta m-a imblanzit,mai mult ca sigur mi s-au inrosit marginile ochilor,pentru ca mi se facuse un nod in gat tipic ca atunci cand urma sa plangi.SIngura diferenta era ca,probabil,ochii mei nu varsau lacrimi.
Repede si cu mult efort ,mi-am ascuns sentimentele sub o masca impenetrabila de raceala.