12.Te iert?? Eu cred ca....
Bella
Repede si cu mult efort ,mi-am ascuns sentimentele sub o masca impenetrabila de raceala.
Ce se presupune ca trebuia sa fac eu acum? Eu ..vroiam sa ii iert dar...daca "jucau teatru" din nou? Nu,nu puteam sa fiu atat prosta incat sa cad in aceiasi capcana de doua ori...,pentru sanatatea mea mintala...,nu cred ca as fi suportat alta lovitura de aceiasi intensitate,asa ca cea mai sigura decizie,si cea mai dureroasa,era ca nu,nu meritau iertarea mea.
-Si voi...chiar credeti ca o sa va iert asa de usor?-am intrebat sarcastica si rece.
-um...asta...noi nu...em...- se balbaiau toti...
Era amuzant sa il vezi atat de neajutorat pe enormul Emmett,sau pe curajosul Jasper.
Emmet,mucutul meu frate mai mare Emmett..aha..-am oftat-el merita ierta...-Nu am putu sa termin fraza cand mi-am adus aminte ceea ce a facut,el a inceput gluma.Mi-au trecut toate poftele sa il iert,eram furioasa,trebuia sa ma stapanesc,aproape explotam de relele sentimente,nimeni nu putea sa isi imagineze nimeni cat ma doare inima rupta de iubire adevarata.
Asa ca am zis cu furie..
-Nu,nu o sa va iert Niciodata!-Tocmai imi amintisem ceea cea Emmett imi facuse in toti acesti ani si pe urma ca nenorocitul pariu a fost ideea lui- cuvintele mi-au iesit cu o voce cruda,mi-au iesit intr-un ingrozitor tipat,ochii mei erau precum carbonul,negrii ca doi onixi furiosi.
Mi-am vazut reflexia in sase perechi de ochi argintii ca mierea si in momentul ala am stiut ca asta era prima data cand eu aratam ca o autentica vampiroaica...
Mi-a fost frica de mine..,le-a fost frica de mine...,ei se temeau de mine,ce ironie..Adevarat? Mie trebuia sa imi fie frica de ei pentru ca erau asa cum erau ,dar nu,ei erau cei care se temeau de mine,o vampiroaica inutila care se lasa inselata de niste vampiri mai inutili ca ea..
Pentru singura data in viata mea am facut ceva bine si am plecat de acolo,am plecat cu Jacob.
Bine,chestia in a pleca cu Jacob nu a fost foarte inteligenta,si cu atat mai putin dupa ceea ce imi spusese Sam...dar era singurul lucru pe care puteam sa il fac ca sa nu mor de singuratate.
Nu aveam foarte clar ce aveam sa fac odata acolo ,cu Jacob...dar merita efortul daca obtineam putin ajutor.
In 5 minute am fost in fata casei rosiatice a lui Jake,ma grabisem putin..era incredibil ca unele sentimente stresante cauzau si fizicului...
Am sunat la usa,dar nu raspundea nimeni..-genial-am gandit eu.
M-am gandit sa raman acolo sa il astept ,dar mai mult ca sigur nici lui Sam nici lui Leah nu ii va placea..
Nimeni nu ma iubea...eram singura pe lume...m-am blestemat pentru ca am vrut sa ma transform in vampir acum 50 de ani...daca nu as fi facut-o,as fi murit gandindu-ma ca Edward ma iubea...as fi trait fericita...
Acum inteleg de ce Rose se opunea atat de mult transformarii mele,ea a stiut...ea vroia sa ma ajute..
Poate asta i-au facut si ei si pe urma s-a indragostit de Emmett sau ceva de genu...
Nu stiam,nu stiam nimic,eram disperata.
Pentru moment,am decis sa raman sa viermuiesc imprejurimile,nici foarte aprope nici foarte departe.
In final,am vazut un lup cu blana rosiatica,lupuletu meu preferat.
Am fugit dupa el,nu mi-a luat mult sa il ajung,dar sigur...el sigur s-a gandit ca eu eram un vampir(lucru care era adevarat) normal si ca o sa il musc sau ceva de genu,pentru care,eu am terminat pe pamant si cu dintii lui Jake la cativa milimetri de gatul meu,detinand corpul meu cu enormele lui labe de animal.
Am dat tipat care probabil s-a auzit pana in Panama.Sigur,ca eu nu ma gandisem si ...nu ma asteptam la reactia aia(absolut normala) din partea sa.
Jacob aproape imi zmulgea capul,pentru ca i-au luat cateva secunde sa ma recunoasca.
S-a indepartat de mine,si a fugit la anteriorul lui destin inainte de "accident" si cand s-a intors,venea in forma lui umana,am presupus,se dusese sa se schimbe la el acasa.
-Bella,a soptit intre usurat si derutat.
-Buna Jake...-am zis cu indoieli,dupa atata timp nu stiu daca meritam increderile alea...("Jake")
-Ce faci aici? De ce nu esti cu C...-nu a terminat fraza cand a vazut reactia mea la numele care ar fi iesit de pe buzele lui..
-Ah...da...asta...Jake eu...-am soptit.
-Uite Bella,imi pare rau,chiar imi pare rau,eu nu stiam,doar ascultam ordinele..-mi-a zis Jake descurajat.
-Ce??-m-am limitat sa raspund.
-Bella ,nu imi spune ca nu ai venit pentru asta,Bella,ceea ce s-a intamplat ultima data,imi pare rau...-Continua Jake sa isi ceara scuze.
Nici asta nu imi folosea prea mult,dupa toate astea,ceea ce mi-a zis Sam,totul era adevarat,eu doar ii incurcam in munca lor..
El nu mi-a zis nimic daca Jake vroia sau nu ca eu sa plec...
-Am..nu este nimic Jake..-am soptit.
-Cum sa nu fie nimic?? Sigur ca este! Nu stiu cum,dar o sa fac ceva ca sa indrept greseala asta- a continuat Jacob.
-OM,era sa uit,daca nu era asta pentru ce ai venit ,ce era?
-Um,,pentru...pentru-ma balbaiam frenetic.
-Pai,ca sa te recuperez Jake- am raspuns cat de ferm am putut.
Jacob,se pare ca s-a emotionat,pentru ca m-a imbratisat ca ursii,asta mi-a adus aminte de Emmet si Emmett mi-a adus aminte de nenorocitul de pariu...
Pentru care m-am incordat imediat..
Si cum sa nu...Jake a malinterpretat si mi-a zis foarte incet ,aproape ca o soapta...
-OH,vad,sentimentele rale nu s-au schimbat deloc...esti chiar mai stricta in vedere cu distanta..inainte...o imbratisare nu era nimic....pai..acum nici asta..- a soptit pentru el.
Mi-a fost foarte mila,asa ca l-am imbratisat puternic,si l-am sarutat pe obraz.
Ce dor imi era de Jake al meu!
Dar tot corpul meu a paralizat cand,in departare...am zavut un lup enorm- sau mai binr zi,lupoaica- cu blana gri.
Era Leah.
Tot corpul meu s-a incordat.Leah venea direct inspre mine.Printr-o miscare involuntara m-am ghemuit.
Deloc departe de intentia mea,eu veneam sa ii multumesc,si fara indoiala,eram acolo,eu ghemuita,pregatita sa sar impotriva lui Leah...
M-am ridicat repede in picioare,incercand sa zic ca veneam cu intentii bune.
Cu toate astea,Jake era uimit privindu-ma,nu stiu cand si cum si-a dat seama ca trebuia sa se intoarca ca sa inteleaga ce scop aveau toate alea.A facut-o.
Dar Leah era mult prea suparata...
S-a napustit asupra mea,in timp ce Jake intra in faza repede atat cat nervii ii permiteau,si asa a ramas tot.
Leah a ramas pe loc imediat,Jacob parea ca nu respira.Amandoi in forma de lup.
Eu pierdeam totul.Dintr-odata,Leah si Jake s-au imbratisat intr-un fel romantic....sau ma rog....cat poate fi de romantica o imbratisare intre lupi...
Hainele lui Jake au ramas imprastiate pe pamant,pentru care,trebuia sa plece din nou ca sa putem sa ne continuam discutia.
Amandoi au plecat,impreuna,fugind si parea ca se jucau de-a prinselea asa cum se joaca doi indragostiti,dar lupi.
Si din nou...simteam ca nimeni nu ma iubeste,ca eram in plus...-Am incercat sa imi alung din minte acel gand.
Dupa putin timp,s-a intors Jake,pentru suprinderea mea,era singur.
Parea rusinat...
-Jake nu e nimic-am zis ca sa calmez tensiunea de parere de rau care domnea in atmosfera.
-OM...Chiar imi pare rau Bella,Leah nu vroia..um..bine...tu stii cum este ea si tot ceea ce s-a intamplat si ...-Jake,NU SE IN-TAM-PLA NI-MIC am despartit cuvintele in silabe,poate intelegea mai bine.
-Bi-Bine.Unde ramasesem?
-Jacob,cred ca este mai bine pentru toti ca eu sa plec...-am soptit foarte indurerata...
-CE??Nu! Dar tocmai ai venit?!-A zis impulsiv.
-Dar..tu stii..nici lui Sam nici lui Leah nu o sa le placa vizita mea...-am argumentat in favoarea mea.
-Nu conteaza,tu ramai..nu as putea suporta sa te vad plecand din nou..-Ultimul lucru l-a zis ca un fel de soapta,nu am fost foarte sigura daca a zis-o sau nu.Aberezi Bella,imi zicea subconstientul meu.
merci!.....mult..astept continuarea!
RăspundețiȘtergere