13.Cant totul se intoarce impotriva?
Bella
-Nu conteaza,tu ramai..nu as suporta sa te vad plecand din nou...-ultimul lucru l-a zis aproape in soapta,nu am fost sigura daca a zis-o sau nu.Aberezi Bella,imi zicea subconstientul meu.
-Um...De acord,dar o sa raman doau vreo doua zile,in vizita.-am murmurat.
-Sigur,nu vrei sa ii faci se astepte pe sugatorii tai de sange-a zis intre dinti,ceea ce mi-a provocat o durere foarte ascutita in piept.I-am multumit lui Dumnezeu pentru ca nu puteam sa plang si asa sa nu stric momentul.
-A Si vorbind de asta....Cum e ca te-au lasat sa vii?-a soptit.
-Jake ,ei nu sunt stapanii mei..-cel putin nu acum,am terminat in capul meu.Vorbind despre asta,pentru cat de imposibil ar parea,ma durea mult,capul,pieptul si inima.
-OK,da,dar ma refer,ai fugit..Cum...-JAKE IMI PARE RAU DAR NU AM POFTA SA VORBESC DE CULLENI ACUM!!!
A ramas perplex si pe punctul de a replica comportamentul meu ,dar cand a vazut marginile ochiilor mei,inrositi a caror auriu s-a insangerat,s-a oprit si a parut ca intelege...,principalul e ca a fost o problema cu mine si cu Cullenii,dar eram acolo cu el...cu poarta mea sigura,soarele meu personal.
-Imi,imi pare rau Jake...-am raspuns indurerata,nu vroiam sa tip asa la el,pentru ca el era singurul care ma putea ajuta si in loc sa ii multumesc,eu il plateam tipand la el ca o dezechilibrata.
-Nu,nu iti cere scuze,eu sunt cel care trebuie sa iti ceara scuze.Imi pare foarte rau Bella,nu vroiam sa iti cauzez alt rau..
Niciodata nu am vazut un Jake atat de serios,imi placea mult zambetul lui,imi placea sa il vad fericit.
-Ummm...Facem o plimbare?
Trebuia sa schimb subiectul,Gata!! Asta,,,sau o sa trebuiasca sa vad un Jake foarte deprimat...si eu nu vroiam asta.
-Ok..a zambit putin..
Mi-a fost mila de el si l-am imbratisat cu aproape toate fortele mele,puteam sa il ranesc.
Asta mi s-a parut ca l-a bucurat suficient.
Edward Pov.
Durere....era tot ce simteam de cateva ore....
In secret am urmarit-o pe Bella pana la casa prietenului ei,potaia...
Si singurul lucru care mi-a folosit a fost sa imi cauzeze o ingrozitoare durere in inima mea deja ofilita.
Prima data,aproape am iesit din ascunzatoarea mea ca sa o omor pe cateaua aia ,Leah,care aproape o omora pe Bella a mea cu o muscatura.
Dupa aia....Bella a mea nu face altceva decat sa imbratiseze potaia...asta era o agonie.Bine ca potaia inutila nu a putut sa distinga mirosul meu de al Bellei,pentru ca daca ar fi facut-o in momentul acesta as fi fost mort.
Pe bune...eu eram masochist...
Am vazut cum se indeparta de pozitia lui,tinuti de mana.O furie neagra mi-a strabatut ochii mei...aproape vedeam totul rosu ,vedeam mainile lor impletite cum o pisica vede un soarece,cu pofta sa omoar acest lant care ii unea..Furia ma ardea in interior,era la un pas de a se duce si sa ii zmulg capul a celui...a celui...acelei potaie imbecila si aroganta care se credea superioara...fara sa vreau ajunsi in punctul ala un marait mi-a scapat dintre dinti,dar nu unul oarecare.Unul care continea intr-o parte toata durere pe care o simteam si la fel si furia,agonia de a nu o putea imbratisa pe Bella asa cum ea a facut-o cu "prietenul ei".
Potaia s-a intors repede ,impreuna cuu Bella,ambii in pozitie de atac.Potaia era acum un mizerabil lup,dar din nefericire,nu puteam sa incep o bataie aici si acum cum eu sunt in dezavantaj cu motivul meu de viata impotriva...parea ca totul se intorsese impotriva mea...asa ca atat de repede cat am putut m-am ascuns inca si mai mult,injunghiat,in pozitie fatala,cum facea Bella....
I-am auzit soptind..."Ce o fi fost?" si un..."nU conteaza"..."Haide!" si atunci mi i-am imaginat luanduse de maini ca o pereche speciala...
-Cullen,sa nu crezi ca nu stiam ca esti tu,nu sunt atat de prost incat sa nu pot sa diferentiez mirosul tau de al Bellei....fii atent....Sau trebuie sa iti amintesc ca esti pe teritoriu INAMIC? Pentru binele tau,Pleaca de aici!In plus....Ce dracu i-oi fi facut Bellei? este distrusa a gandit Jacob...
Am ramas pe loc....pe cat de imposibil parea,aproape ca uitasem ca puteam sa citesc mintea..eram atat de absorbit de Bella...M-am infuriat..Cum dracu indraznea sa ma ameninte? Si nu zice nimic,ma iarta,si ma lasa in viata...ca si cand eu as fi fost un sarac copil lipsit de aparare caruia trebuie sa ii dai a doua sansa,lasandu-l sa traiasca pentru ca pur si simplu nu se poate apara...
Fara sa ma opresc sa ma gandeasc daca ma auzeau sau nu am scos un tipat de durere,de agonie,de furie si manie.
Cand am recuperat mintea...m-am oprit sa aud daca veneau sau daca Jacob imi trimitea alt semnal prin intermediul mintii lui daca m-a auzit sau nu...
-...nimic.....
Am presupus ca nu ma auzit nimeni.M-am decis sa ies afara,pentru ca eram intre niste tufisuri.Vroiam sa ma opresc sa ma gandesc putin,poate ma duceam la vanatoare...
Si cand am iesit din ascunzatoare,m-am izbit de Jacob.
-Buna,sugatorule de sange- si s-a transformat repede intr-un lup enorm cu blana rosiatica.
-Haide! Aratami ce stii sa faci!-A tipat la mine in interiorul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu