numar gresit epilog

Edward.
Ziua in care m-am trezin ca in oricare alta,cu Alice care tipa si il alerga pe Emmett pentru ca a spart ceva din trusa ei de machiaj si cu mama care imi aducea un savuros mic dejun la pat si ma intreba daca aveam planuri pentru azi.Adevarul este ca nu aveam nimic planuit; dar sigur o sa cant putin la pian,de mult timp nu am mai compus si stiam ca mamei mele ii placea sa ma auda cantand.
Dupa ce am luat micul dejun si m-am imbracat cu primul lucru pe care l-am luat din dulap, am coborat scarile si am lasat farfuriile micului dejun in bucatarie.
-Edward! a strigat Alice aruncandu-se in bratele mele -Buna dimineata iubite fratioare!
-Alice...nu am de gand sa merg cu tine la cumparaturi.
-De ce crezi ca vroiam sa te rog ceva?
-Pentru ca m-ai imbratisat si m-ai numit "iubite fratioare" asta suna a mita emotionala - am reprosat eu.
-Ei ce rau esti - si-a umflat obrajii ca o fetita.
-Haide Alice, stii ca urasc sa merg la cumparaturi.De ce nu o intrebi pe Rose?
-Are o intalnire cu Emmett.
-Si Jasper?
-Aranjeaza niste lucruri pentru intalnirea noastra de dupa amiaza asta.Edward tu esti singurul care poate .Te rog? - Nu te rog! fata de catelus nu!!
-Bine Alice.. o sa te duc- am soptit resemnat- Nu stii cat vrea sa primesti cadou o masina.
In timp ce Alice se aranja m-am uitat putin la televizor,adevarul este ca eram putin suparat,nu doar pentru ca trebuia sa o insotesc pe Alice la cumparaturi ci pentru ca atat fratii cat si prietenii mei aveau planuri in pereche si eu imi petreceam dupa amiezile de duminica inchis in casa mea,singur.Nu eram invidios..bine poate doar putin.. dar adevarul este ca eu inca nu am gasit fata care sa ma faca sa simt toate acele lucruri pe care cartile le descriau.Cea care o sa faca ca descarcari electrice sa imi strabata corpul la contactul cu pielea ei,cea care sa ma faca sa simt fluturi in stomac sau pentru care sa suspin in fiecare noapte.Poate destinul meu este sa fiu singur,poate nu este nimeni pentru mine..Presupun ca trebuia sa ma multumesc cu iubirea familiei mele care pana la momentul asta a fost suficient ca sa ma faca fericit si sa ma faca sa ma simt complet.
-Edward haide sunt gata!
Alice a aparut facand mcii salturi de balerina.Resemnanduma m-am ridicat din canapea si amandoi ne-am indreptat catre garaj in cautarea apreciatului meu volvo.
-Unde o sa mergem?
-Ei bine adevarul este ca o sa cumpar niste..- si-a coborat privirea putin rusinata- lenjerie..asa ca as vrea sa merg singura....
-Oh.. Unde vrei sa te las?
-La coltul centrului comercial.Nu e nevoie sa vii sa ma iei,o sa merg pe jos finca trebuie sa fac niste opriri la niste fete de la liceu ca sa le vorbesc de ziua ta.
-Alice ti-am zis ca nu trebuie sa faci nimic pretentios,doar vreau sa stau acasa cu familia.
-Da bine ,bine ..cum zici tu.
Am oftat din nou,era clar ca Alice ma pregatea pentru ceva foarte sclipitor pentru ziua mea,si cuvintele petrecere si Alice este o combinatie teribila.
Nu am intarziat mult in a ajunge la coltul centrului comercial si Alice s-a dat jos din masina dupa ce mia mi-a multumit si un sarut pe obraz.M-am gandit sa imi cumpar si eu niste haine,dar adevarul este ca nu aveam pofta,asa ca am plecat din nou spre casa mea.Cand am ajuns,nu era nimeni acasa si acea pace era perfecta pentru compus.Asa deci,m-am asezat la iubitul meu pian si am lasat ca magia sa imi strabata corpul.
Nu stiu cate ore am petrecut cantand,stiu doar ca m-am trezit din transa cand s-a auzit zgomotul unui tunet si o puternica ploaie a inceput sa umezeasca strazile.
-Saracii cei care nu sunt acum acasa...Alice!!!
MI-am adus repede aminte ca sora mea era inca la centrul comercial si cu poaia asta ii era impoibil sa se intoarca acasa fara sa raceasca si adevarul este ca nu vroiam ca sora mea mai mica sa trebuiasca sa stea in pat de receala.Repede am luat cheiile volvoului si am condus pe strazile din Forks pana am ajuns la intrarea centrului comercial.Pentru surpriza mea,Alice nu era acolo.Poate a prins-o ploaia cand se intorcea m-am gandit,pentru care am inceput sa ma invart pe strazi in cautarea surori mele.
Aveam mai mult de 10 minute dand roata caun leu in cusca si continuam fara sa am nici o urma de Alice in nici o parte,cel mai rau,este ca ploua inca si mai tare...
-Alice unde esti??
M-am intrebat putin frustrat in timp ce priveam in fiecare parte a soselei in cautarea ei.Eram atat de preocupat de tema mea ca nu am realizat ca era un camion de mutare exact in fata mea blocandu-mi drumull pana cand masina mea s-a lovit de el.Din fericire,mergeam foarte incet si iubitul meu bebe a iesit viu din accident.
-Ai mai multa grija tinere! au strigat niste oameni de la mutare in timp ce intrau in interiorul camionului.
-Imi cer scuze.A fost un accident.Apropo mai aveti mult?
-Poate vreo douzeci de minute- a raspuns in timp ce incarca mica masa
-Douazeci de minute? am intrebat disperat.
In timpul asta poti sa mergi la cafeneaua din fata ca sa bei ceva.O sa incercam sa fim rapizi dar cu furtuna o sa fie putin mai complicat.
Omul s-a pierdut in interiorul casei si eu resemnat,am decis sa ii urmez sfatul si sa intru in acea cafenea;dar cand mi-am indreptat privirea catre ea am putut sa vad prin enorma fereastra a cafenelei,ca era plina de lume.Erau copii fugind prin toate partile,tinere perechi de indragostiti careimparteau o ciocolata calda,oameni de afaceri care controlau hartiile in timp ce luau mici sorbituri din ceasca de cafea,batrane care vorbeau,si inclusiv Alice care era acolo conversand cu cineva.....Alice!!! Ce facea Alice acolo???
Am coborat reoede din volvo si am alergat prin ploaie pana la cafenea.Am intrat cu grija ca sa nu lovesc un micut cu usa si odata inauntru am inceput sa merg in directia..Unui inger?Am clipit necrezand ceea ce ochii mei vedeau, vorbind cu Alice era cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o in viata mea.Parul ei maro ii cadea pe umeri in forma de cascada,chipul in forma de inimica,era palid dar obrajii erau rozalii,ca si cand suave petale de trandafiri s-ar fi asezat lejer pe ei si ochii ei... ochii ei erau ca o mare de ciocolata topita.Nu am inteles foarte bine de ce inima mea a inceput sa bata in felul ala oare era din cauza ei? oare a venit ziua in care o femeie sa ma indragosteasca? Nu eram sigu...nu stiam sa spun daca ceea ce simteam era dragoste dar eram in totalitate si gur ca aveam nevoie sa stiu mai multe de acel frumos inger,fie ce o fi, pret cu pret....
Am iesit din cafenea si am vazut ca ploaia se oprise.Oare cat timp am privit-o? Poate prea mult...poate si-a dat sema...poate se gandea ca sunt vreun profitor sau un bolnav..poate...
-Edward!Ce faci aici? a intrebat Alice care era lanaga mine zambind.
-Eu am venit sa te iau,cum inainte ploua si...
-Edward...strazile sunt uscate,ploaia s-a oprit de mult timp a replicat in timp ce se invartea in jurul masinii si deschidea usa copilotului ca sa intre si sa se aseze langa mine.
-Ei bine....cum camionul cu mutare mi-a blocat drumul am intrat sa beau o cafea.Te-am vazut vorbind cu o fata si nu am vrut sa deranjez asa ca am ramas la bar bandu-mi cafeaua.
-Amm ..bine,dar puteai sa vii cu noi,Bella este o fata foarte draguta nu ar fi deranjat-o.
-Bella?
-Este fata cu care eram.Sigur o sa iti placa,este foarte dulce si aveti multe lucruri in comun.In plus chiar daca am cunoscut-o acum cateva minute deja suntem foarte bune prietene! Inclusiv mi-a dat numarul ei de telefon! si mi-a aratat un servetl cu un numar notat pe ea.
Cand am vazut servetelul mi-a venit in minte planul perfect.Cand o sa ajungem acasa o sa iau servetelul si o sa o sun pe fata aia.Chiar daca planul avea multe goluri,ca de exemplu ce o sa ii spun? Cum o sa fac ca sa ma intalnesc cu ea?
Nu am intarziat in a ajunge acasa si am vazut ca Alice si-a agatat jacheta in cuier si a plecat dansand in camera ei.
-Asta e momentul...- am soptit
Am pasit cu grija si m-am apropiat de jacheta si am introdus mana in buzunarul ei.Din nefericire pentru mine,servetelul nu era acolo,cu siguranta Alice l-a bagat in buzunarul pantalonui ei si ar fi imposibil sa il aiu.Chiar si asa,mi-a luat cateva minute sa ma gandesc cum pot sa fac rost de acel numar de telefon dar nimic nu a fost de folos.Nu imi venea in minte absolut nimic,singurul lucru care imi trecea prin minte era sa il cer lui Alice.Pentru ca era logic ca nu o sa imi bag mana in buzunarul pantalonilor lui Alice ,cel al surori mele mai mici cand ea inca ii are pe ea...Cand ea inca ii avea pe ea? A repetat mintea mea.Asta e , o sa astept pana o sa si-i dea jos si...
-Edward prinde-i! cand m-am intors niste pantaloni s-au lovit de fata mea si am auzit rasul muzical a lui Alice- Imi pare rau dar ma grabesc poti sa ii pui la spalat pentru mine? - nu am avut timp sa raspund- Multumesc Eddi! La revedere!
Nu imi venea sa cred,asta era un semn un semn divin de la cer.Am bagat repede mana in buzunarul din spate al pantalonului in cautarea hartiei..dar nu am gasit-o.Am cautat in toate buzunarele si nimic.Nenorocit semnal divin nu a folosit la nimic...m-am plans in interiorul meu si am inceput sa urc scarile cu pasi mari si destul de suparat pentru ghinionu meu.Atat de rapit blestemam norocul meu ca nu mi-am dat seama cand am ajuns la intrarea camerei lui Alice.M-am dat repede inapoi ; dar atunci mi-am dat seama de ceva...poate sevetelul era in camera.
Am cautat in toate partile,sub pat,intre hainele lui Alice,intre produsele ei cosmetice si inclusiv in pantofii ei;dar nimic.Servetelul nu aparea,infuriat am lovit cu piciorul la cosul de hartii si o varietate de mingii de hartie s-au imprastiat pe podea.
-Cacat, al dracu norocu meu..
M-am apucat cu grija sa strang toate hartiile care erau prin camera si nu am putut evita ca inima mea sa se accelereze cand am vazut ca ultima hartie care imi ramanea de luat era un servetel,dar nu un oarecare servetel..Era sevetelul!!!Cel mai sigur era ca Alice a notat numarul in mobilul ei si pe urma a aruncat servetelul.Eram atat de emotionat,trebuia sa o vad din nou,acum.
Am scos repede mobilul si am inceput sa scriu..A sunat o data..de doua..de trei..Oare nu avea mobilul la ea? A sunat de patru ori..am oftat si mi-am pus degetul pe butonul de inchidere.
-Da? - vocea acelei fete era cea mai frumoasa melodie dintre toate si chiar daca suna tremurata mi s-a parut ca cantecul unui inger.
Am ramas cateva secunde in liniste.Eram fericit ;dar ce o sa fac acum?Nu puteam sa spun Buna Bella ,sunt fratele lui Alice care te-a vazut in cafenea si a ramas obsedat de tine .nu!;Logic ca nu puteam sa zic asta!
-Edward stii unde e Alice? a intrebat Jasper foarte incet ca persoana care era la celalt capat al telefonul sa nu auda.
-Jasper! am tipat,tocmai imi venise in minte planul perfect-Poti sa vii pana la mine acasa? Trebuie sa iti arat ceva foarte important!
-Eu..nu i-am dat timp sa vorbeasca pentru ca stiam ca o sa imi explice ca "gresisem" numarul.
-Perfect! Atunci te astept la mine acasa.
-Dar..-A incerca sa lamureasca lucrurile din nou.
Stiu,stiu...esti la casa din sat si mereu sora mea te aduce pe aici.Tu nu stii sa ajungi pana aici.Bine i-a ceva sa notezi -am ordonat.Adevarul e ca Jasper era in acel moment in camera mea,privindu-ma cu fata cum ca nu intelegea nimic din ceea ce faceam dar razand amuzant vazandu-ma in acel mod infantil inseland acea fata.Asculta-ma O iei pe soseaua 101 si putin inainte sa ajungi la rotunda care e aproape la sfarsitul soselei,o iei pe drumul care trece prin padurea care este la dreapta .Continuii pe acel drum inainte vreo doi kilometrii si o iei pe primul drum pe care il vezi in stanga.O iei drept inainte inca vreo doi kilometrii si gata.Vezi ce usor? Atunci te vad acum Jasper .Nu intarzia!- si am inchis repede.
-Pot sa stiu ce faceai Edward?- a ras Jasper.
-Bine ..este o poveste lunga....- a zambit in timp ce imi treceam mana prin cap ,incurcandu-l complet.
-Ei bine o sa imi povestesti,dar acum presupun ca trebuie sa plec inainte sa ajunga accea fata.
-Ei bine Jasper ce vroiai ? De ce ai venit?
-Ma gonesti? a ras- e gluma.Ei bine,vroiam doar sa imi imprumuti chitara ta.Am pregatit pentru Alice o cina romantica si i-am compus o melodie-dar chitara mea s-a rupt de dimineata asa ca...
-Sigur Jass nici o problema.
Am plecat la mine in camera si am deschis dulapul ca sa iau chitara mea si sa i-o dat.Jasper mi-a zambit si dupa ce mi-a intins mana si si-a luat la revedere cu un zambet si cu un multumesc a plecat bucuros.Mi-am dat seama ca inca ramasesem cu servetelul in maini si am decis ca cel mai bine ar si sa il ascund.Nu vroiam ca Alice sa afle ca am intrat in camera ei si i-am cautat prin gunoi.Problema este ca nu stiam unde sa il ascund.Trebuia sa fie un loc in care Alice nu o sa se uite niciodata,si Emmett cu atat mai putin..In cutia cu lenjerie intima?Nu De multe ori Emmett imprumuta lenjeria mea, Sub pat?Nu mama mea ar putea sa-l gaseasca.In dulap? Umm... ar fi o idee buna.Am deschis dulapul si atunci am vazut ascunzatoare perfecta.La capat era un costum cu jacheta pe care eu il foloseam doar pentru ocaziile foarte speciale si nu era nici o ocazie speciala in ca care sa il folosesc,era ascunzatoarea perfecta.Repede am pastrat servetelul in buzunarul jachetei mele si am inchis dulapul in timp ce incepeam sa cobor scarile ca sa-mi primesc ingerul ,al meu??? Asta a sunat foarte posesiv...
Au trecut cateva minute si in sfarsit soneria a sunat.Ea era aici!eram atat de nervos!Dar acum trebuia doar sa deschid usa si si... Edward nu te-ai ganmdit cand ea o sa ajunga M-a certat constiinta mea in timp ce incepusem sa ma misc nervos prin casa.A sunat din nou soneria .Trebuia sa ma gandesc la ceve ..si repede.Atat de absorbit in ce o sa fac ca nu mi-am dat seama si am terminat lovindu-ma de pian.
-Auch! am tipat si mi-a venit din nou o idee.
Am fugit repede la usa si am deschiso ca sa fug din nou la pian si sa ma asez.Mama mea spunea mereu ca muzica era cel mai frumos mod de a-ti exprima sentimentele fara cuvinte si asta era ceea ce eu vroiam sa fac; dar..nu am compus nimic pentru ea,asa ca trebuia sa cant ceva ceea ce stiam ca i-ar placea si cred ca aveam ideea perfecta.
-Intra Jasper,Nu iti fie rusine! Suntem singuri! am spus zambind ca sa fac mai credibila minciuna.
Am auzit-o intrand si inchizand usa si atunci am lasat ca magia sa imi curga prin corp.Mi-am pus degetele pe pian si frumoasa melodie care am compus-o acum cateva zile pentru mama mea a inceput sa sune prin toata casa.Adevarul este ca uitasem de fata si am inchis ochii in timp ce continuam sa cant.
Trebuie sa recunosc ca melodia era destul de lunga;dar fata cea care se asezase langa mine,nu s-a plans in nici un moment si ascultat pana la ultima nota.Atunci cand degetele mele au lasat libere clapele pianului fata a scos u oftat lenti si a soptit.
-Este foarte frumoasa..trista..dar foarte emotionanta..
Am privit-o cu dulceata si am vazut-o asezata cu ochii inchisi ,ca o autentica zeita,arata atat de dulce,atat de frumoasa,atat de perfecta si doar imaginea ei ma nelinistea in totalitate.Deodata,si-a deschis ochii surprinsa si in acelasi timp cu frica.Am presupus ca ea era confuza.Se presupune ca era o necunoscuta in casa mea si se presupunea ca nu o cunosteam si ca am confundat-o cu cel mai bun prieten al meu.Acum multumeam faptului ca am participat la vreo cateva opere de teatru la liceu.Am incercat sa linistesc bataile continue si neoprite batai ale inimii mele si sa am o expresie de surprins cat mai credibila cu putinta.
-Ci-cine est? -am intrebat foarte cuprins de rolul meu.
-Eu ..eu imi pare rau! Nu a fost intentia meaa! Eu ..bine tu..dumneavoastra ...dumneavoastra m-ati sunat si m-ati confundat cu un anume Jasper eu doar...soar vroiam sa va spun ca ati gresit ca sa nu aveti probleme cu prietenul dumneavoastra;dar dumneavoastra mi-ati deschis si muzica ....era frumoasa si eu ..bine eu ..Imi pare rau!
Nu am putut evita sa nu zambesc .Ea arata atat de vinovata si o roseata ii acoperea obrajii.Am vazut-o inchizand ochii brusc si dintr-odata s-a ridicat si a incercat sa fuga; dar nu puteam permite ca ea sa plece.Nu inca,ca si cum era vorba de vreun reflex i-am luat mana si atunci am simtit,am simtit acea ciudata descarcare electrica curgandu-mi prin tot corpul si facandu-ma sa ma cutremur la atingerea pielii ei suave.Ea s-a intors ca sa ma priveasca surprinsa,ochii ei erau deschisi ca farfuriile si obrajii era inca rosii.Era atat de adorabila.
Fara sa zic absolut nimic am tras-o si i-am aratat sa se aseze langa mine.Ea a ascultat si s-a asezat langa mine tinandu-ne de mana.
-Nu esti tu de vna.Daca totul s-a intamplat asa cum mi-ai povestit .Presupun ca...eu iti datorez niste scuze am soptit trist ca sa para mai credibila "greseala mea telefonica"/
-Presupun - a soptit rusinata.Dumnezeu stia ce pofta aveam eu sa ii mangaii obrazii.
-Imi pare rau.Uneori sunt prea..impulsiv si iti cer scuze din nou pentru greseala mea.Mi-am cerut din nou scuze ca totul sa sune cat mai credibil posibil.
-NU...nu e nimic...
Linistea si-a facaut aparitia .Ochii ei erau blocati in ai mei sufocandu-ma intr-o mare de ciocolata topita.Am mangaiat delicata ei mana facand ca mai multe descarcari sa imi curga prin corp si ca inima mea sa bata intr-un mod de neoprit.Daca continuam asa nu o sa intarzii sa o imbratisez si sa ii musc buza inferioara in acelasi mod in care ea o facea.Fata aceea ma vrajise si vroiam doar ca niciodata sa nu se indeparteze de langa mine.
-Eu..presupun ca trebuie sa plec a soptit in final.
-Presupun - am repetat fara sa stiu foarte bine ce faceam.
Din nou liniste.Ingerul mi-a lasat mana libera si s-a ridicat lent.Eu nu am zis nimic,am ramas uitandu-ma la ea cum se ridica si mergea prin salon pana a disparut pe usa.Inca nu stiam ce mi se intampla,nici de ce imi era imposibil sa ma misca,poate a fost vina mea sau poate ca inima mea inca nu se obijnuise cu efectele acelei fete asupra mea.
Dupa cateva clipe mi-am dat seama ca am lasat-o sa plece fara macar sa ma prezint si ca daca nu faceam ceva repede mi-ar fi imposibil sa o vad din nou si asta erau ultimul lucru pe care eu mi-l doream.Am luat repede mobilul si m-am uitat la numere formate ca sa localizez numarul ingerului meu si am sunat.De data asta nu a intarziat sa raspunda luandu-i doar cateva secunde .
-Spune-mi? a intrebat intr-o soapte aproape neauzita.
La dracu Edward ai facut-o din nou! Ce se presupune ca o sa zici acum?
-Da? a insistat ea.
Edward Anthony Masen Cullen Gandestete repede la ceva!Am privit repede in toate locurile putin dezorientat si atunci am vazut solutia problemelor mele.
Cred ca Jasper mi-a dat un numar gresit.-Am soptit din nou prefacand o greseala -Imi pare rau ca te deranjez din nou.
-Nu conteaza..
-Chiar si asa ,pana la urma,este bine ca pot sa dau de tine,mi-ar placea sa te intreb ceva.
Spune-mi a intrebat putin nervoasa , se auzea atat de addorabil.Inculsiv imi puteam imagina obrajii ei rosii.
-Ti-ai lasat aici vreo jacheta maro? am intrebat in timp ce luam jacheta care era pe pian.
-Da pot sa vin sa o iau?
-Sigur nici o problemma. am incercat ca vocea mea sa nu fie foarte emotionata.
-Multmesc.
M-am indreptat catre usa casei mele si m-am sprijinit de ea zambind.Eram atat de emotionat,aveam atata pofta sa o vad din nou si trecusera doar cateva minute decand a plecat.In final in cateva secunde o furgoneta rosie a parcat in fata casei mele si ea a coborat cu grija si aproape pierzandu-si echilibrul.Am zambit inca si mai ampplu in timp ce ea mergea spre mine tot cu un zambet frumos.
-Bine ai venit din nou am salutat- urmeaza-ma ,jacheta este langa pian.\
Am intrat in casa si ea m-a urmat cu pasi lenti.Cand am ajuns la salonn am vazut-o oprindu-se la intrare.Am zambit in fata imaginii ei,arata atat de timida si dulce,nu m-am indoit,vroiam ca ea sa fie cu mine,asa ca i-am luat mana si am mers decis catre pian.Ea a parut surprinsa cand am facut-o dar chiar si asa nu a dat drumul mainii mele,ci a apucat-o cu fortza.Am zambit si am mangaiat-o tandru.Corpul meu reactiona in fata contactului ei facandu-ma sa ma simt din ce in ce mai multe descarcari electrice si cum inima mea era pe punctul de a exploda.Cand am ajuns lanaga pian i-am dat drumu la mana si am mers catre bancheta pentru a lua jacheta ei.Cand m-am intors din nou ca sa o vad ea avea ochii inchisi si imi mangaia pianul ca si cand ar fi fost o figura de portelan.Doaamne Edward de ce nu te-ai nascut pian? m-am plans in interiorul meu in timp ce mergeam catre ea si imi aduceam aminte ce a zis cand m-a auzit cantand.
-Chiar ti sa parut frumoasa? a deschis ochii dintr-odata si eu m-am lungit pe pian in timp ce ii tineam jacheta si zambeam la vederea ei.Tu ai zis ca melodia era frumoasa...am lamurit-o eu.
-Chiar era.Niciodata nu am auzit ceva atat deminunat- a soptit si a mangaiat din nou pianul.
-Edward..
-Asta e numele melodiei? A intrebat curioasa si nu am putut evita sa nu rad.
-Asta e numele meu-am lamurit-o din nou .Sunt Edward,Edward Cullen; dar spune-mi Edward .Chiar daca cred ca trebuia sa ma prezint inainte- am zambit si i-am intins mana mea in semn de salut.
-Eu sun Isabella Swan ; dar te rog spune-mi Bella -am intins mana ca sa io strng pe a ei.
Liniste.Din nou linistea a inceput sa domneasca in acel loc,care inca putin intunecata,putea sa fie luminata de stralucirea din ochii ei de ciocolata.Dintr-odata Bella i-a dat drumu mainii mele si si-a indepartat privirea rusinata.Arata atat de adorabila.
-Melodia aia ...Tu ai compus-o?
-Da.Am compus-o pentru mama mea..
-Este...putin trista nu crezi?
-Trebuie sa fie.Ea a murit acum mult timp.Inainte muzica mea era amuzanta ;dar de atunci...nu stiu de ce ,niciodata nu am fost in stare sa compun ceva..cum sa zic..vesela? Da cred ca vesela era cuvantul Nu am putut evita sa nu sune trista si ca ochii mei sa isi piarda stralucirea care ii casracteriza.Nu ma simteam bine amintindu-mi de mama.Asa ca mi-am mutat privirea ca ea sa nu observe.Nu vroiam sa isi faca griji.
-Imi pare rau,nu... nu vroiam - a soptit intr-un mod vinovat.
-Stai linistita Bella ,nu e vina ta.In plus am niste parinti adoptivi magnifici si niste frati pe care ii iubesc mult.-am zambit ca sa o fac sa se simta mai bine.
-Si atunci? De ce scrii melodii atat de triste?
-Buna intrebare.Inca nu am un raspuns pentru ea.Sora mea spune ca intr-o zi ,cand inima mea o sa fie din nou completa,muzica mea o sa fie din nou ce a fost;dar nu reusesc sa inteleg la ce se refera in totalitate.Imi ador familia si nu ar putea sa ma gandesc la niste parinti mai buni ,dar ceea ce nu stiu este cea ce vrea cu adevarat sa imi spuna.
-Imi pare rau ca nu pot sa te ajut.
-M-ai ajutat intr-adevar,am zambit si am privit-o din nou-Vroiam ca Jasper sa imi spuna parerea lui despre melodia asta si tu mi-ai dat raspunsul.Ei bine cu adevarat Jasper mi-ar fi zis ca melodia ii placea mult.
-Presupun..
Si-a trecut din nou mana pe deasupra pianului si eu m-am ridicat de pe pian ca sa ma apropii de ea si sa ii pun jacheta pe umeri.Am vazut-o tremurand lejer si nu vroiam ca ei sa ii fie frig.
-O sa racesti -am soptit foarte aproape de urechea ei vazand cum tremura la auzirea lor. Nu am putut evita sa nu rad,imi placea sa provoc efectele alea la ea.
-Multumesc a zambit, Ar fi mai bine sa plec.Tatal meu trebuie sa fie pe punctul de a ajunge si nu vreau sa isi faca griji.
-OK.O sa te insotesc pana la usa-m-am oferit.
Exact asa cum am zis am insotit-o pana la furgoneta ei si nu am putut evita sa nu rad la vederea masinii ei si gandinu-ma la stralucitorul meu volvo.Ea m-a privit ca si cum ar fi avut trei ochi si dupa ce a scos un lung suspin s-a urcat in "masina" ei si a coborat geamul.
-La revedere Edward.Sper sa te mai aud cantand- am zambit bucurandu-ma faptul ca ea vroia sa fie din nou cu mine.
-Sper sa fie curand- am recunoscut.
Am ridicat lent mana mea si am dus-o spre chipul ei.M-am indoit si dupa aia am luat o suvita din parul ei si am pus-o dupa urechea ei.Cu grija am atins cu mana mea chipul ei si am ramas cateva secunde ,sau chiar minute mangaindu-i pielea.Nu puteam sa cred ceea ce facea;dar ea ma avea in totalitate hipnotizat si vroiam doar sa continui mangaind pielea ei suava.Bella nu a zis nimic,doar s-a inrosit in felul atat de adorabil si a continuat sa se bucure de mangaierile mele.
-Deodata mi-am dat seama de ceva.Eram foarte nerusinat si poate ca Bella o sa ma ia ca pe vreun bolnav.M-am incordat si repede mi-am indepartat mana de obrazul ei bagand-o intr-unul din buzunarele mele.
-Imi ppare rau .Am fost un nesimtit-mi-am cerut scuze.Nu stiu,nu stiu de ce am facut ceva asa.Iarta-ma Bella am rugat-o aratand o totala parere de rau.
Nu conteaza a soptit La revedere Edward.
-La revedere...
MI-am luat la revedere si am ramas pe loc in timp ce ea pleca.I-am zis ca nu stiam de ce am mangaiat-o in felul ala;dar adevarul este ca nu era adevarat.Acum intelegeam tot,acum intelegeam de ce inima mea batea in mod mai putin normal ,de ce pielea mea o cauta pe a ei,de ce contactul ei ma facea sa simt descarcari electrice,de ce nu puteam sa nu ma gandesc la ea....Eu Edward Cullen ...eram in mod inconditionat si irevocabil indragostit de Bella Swan.
Sfarsit!!!!